Mira

La vîrsta la care o cunoscusem se calmase mai mult decit si-ar fi imaginat. In afara scurtelor perioade de criza, emana caldura si blindete, desi unele persoane ii spuneau ca arata a om rau. Cu toate astea, capatase ceva in privire- o cautatura nu foarte crestineasca. Ceva care ma speria mai tot timpul cind, blinda crezind-o, o stringeam la piept. Imi doream sa fie intru totul a mea si a nimanui altcuiva, in nicio alta data, pe acest Pamint. Dar clipa freneziei ma transforma de fiecare data intr-un biet iepure alb, gata oricind sa fuga. Nici Sufletul, dar mai cu seama, nici ratiunea mea nu mai stiau daca stau de buna voie, sau voi fi fost una din victimele descintecelor ochilor ei. Nu o vedeam si-i duceam dorul, dar odata prins in bratele si in jocul privirilor ei, redeveneam pierdut. Cum ai putea sa domini asa o creatura? 
Imi amintesc zimbetul ei dimineata devreme, printre suave zgomote obosite. Mi-l amintesc noaptea, cind adormea gingas pe umarul meu sting. O priveam ca si cind ea mi-ar fi inceputul si sfirsitul; ma privea ca pe o fericire- de nestatornicit. O priveam pe mira cum privesti marea la sfirsitul verii...iar daca si-ar fi putut vedea zimbetul prin ochii mei, cu siguranta s-ar fi indragostit de ea insasi. Mira...stia sa taca cel mai frumos cind, dimineata, privea rasaritul prin tortita cestii de cafea si ridea; parca de cind o cunosc nu am mai vazut-o asa...completa. 
Ma uit astazi la ea si parca simt ca pot sa asigur tot ce ma inconjoara ca e perfecta.

Declaratie

Trăim în măsura în care iubim; căci dac-ar fi să ne oprim la un moment dat, ne-am opri din amîndouă în același timp. Ce e cu adevărat uimitor e că iubim fără încetare, ca și cum am suferi de o poftă nebună; e ca atunci cînd în nopțile de vară ne trezim copleșiți de sete și alergăm inconștienți către prima sursă de apă, seci, în tălpile goale. Odată ce sufletul pare să nu mai aibă ce iubi, caută cu frenezie ceva de care să se agațe și să trăiască. Dar mă întreb, oare poți să iubești un singur suflet, o singură pereche de buze, o singură privire, vreau să spun, cu adevărat să iubești, o singură dată?

 Mă refer la acea iubire pe care dacă, doamne ferește, o pierzi, să-ți dea peste cap toată existența, la acel suflet pe care-l pomenești în mai toate situațiile, pe care parcă-l aștepți mai mereu să deschidă ușa camerei să-ți spună "sunt acasă, iubito!", acea privire pe care dacă dispare încerci să o cauți în toți dar știi că nu o mai poți afla în altă parte. Vorbesc despre cel pe care realizezi încă din primele minute că vrei să-l ai și să-l păstrezi, trup și suflet, cît mai mult timp, despre cel de al cărui zîmbet știi sigur că nu te-ai putea sătura în niciuna dintre dimineți, la cafea, de cel pe care ajungi să îl știi pe de rost și încă să te bucuri zilnic, descoperind ceva nou.

Cine altcineva ți-ar putea fura într-o zi, pe nesimțite, sufletul din piept, fără nicio explicație anume, dacă nu el, cel care secundăde secundă îți redimensionează întregul Univers?

E frumos să descoperi, la un moment dat, acea iubire de care altă dată te temeai, dar pe care uneori o doreai cu atît de mult nesaț, acele clipe de nebunie totală pe care nu trebuie nici măcar ție să ți le explici; iubirea "aia" care te face să te trezești mai frumoasă dimineața, cea la care tînjeai, dar îți era teama s-o exprimi.

Și-atunci ai apărut tu, iubind așa cum mi-am dorit mereu, cu rîsete în suflet și pe buze, cu mii și mii de fluturi în stomac, cu pulsații haotice de inimi, îmbrățișări strînse și doruri infinite furișate pe peron. Iar cînd ai apărut mi-ai dat lumea peste cap într-un fel în care nimeni n-a mai reușit și da, mi-e frică și te iubesc în același timp
!

Cind doare iubirea?

Adevarul e ca toata viata noastra ne e teama: teama ca n-o sa reusim sa facem primul pas, teama ca nu e mama linga noi sa ne imbratiseze, teama ca primul dinte va creste strimb, ca vor ride colegii de noi in prima zi de scoala, ca nu vom reusi sa aflam ce ne dorim, ca nu ne vom gasi, ca o vom da in bara, ca nu o vom gasi niciodata...pe ea, Iubirea, iar daca se intimpla minunea de a o gasi, evident, ne va fi frica sa nu o pierdem. Deci, noi cind aflam ca traim? 

Nu, nu cind ne zboara sufletul de fericire privindu-l pe cel de alaturi, ci atunci cind realizezi ca iubirea doare. Cind doare iubirea? Cind lupti pentru ea, realizezi ca nu mai ai loc liber pentru noi copci, si totusi inca trebuie sa mai lupti. Si-o sa spuneti, dragi naivi, ca iubirea nu sta bine linga lupta si nici invers, iar eu, copil naiv proaspat trezit din vis, va voi spune ca iubirea doare si se gusta cel mai intens cind o simti si tu si el, dar altcineva din exterior intervine si spune ca n-aveti voie. Iubirea doare si e delicioasa in taina, cind nimeni nu stie nici de tine nici de el, cind explicatiile nu vin sa va intunece visul, cind, desi va e frica de ce va fi miine, voi va luati in brate si va sarutati ca doi nebuni. Iubirea doare cind ti-e dor de ea de-ti vine sa te urci in primul tren care duce spre orasul ei, doar ca sa-i spui c-o iubesti. Iubirea doare cind realizezi ca nu-i usor ca tu sa te vezi cu ea de mina pe strada peste zece ani, iar mama te suna si-ti spune ca ti-a gasit o noua iubita. Iubirea doare cind realizezi ca decit s-o pierzi, mai bine o fereci. 

Adevarul e ca... numai de iubire nu ti-e frica niciodata, chiar daca cea pe care ti-o doresti si te completeaza ca om...doare.

Dor(inta)

Tu n-ai idee cum ma musca dorul in fiecare dimineata cind ma trezeste adierea vintului si tresar, crezind ca e imbratisarea ta. Si-n tresarirea mea mi se-nfioara toata pielea si-mi amintesc de tine, intrebindu-ma mereu "Ti-e frig?", constient fiind ca nu si ca dupa atitea luni, tu inca mai reusesti sa-mi dai fluturi in stomac. Ma ascund sub cearsaf si ma joc in cotinuare cu tine, ca asta primavara cind nu ne pasa nici cit e ceasul nici daca avem ce minca si stateam asa ore intregi, poate chiar zile si nu voiam sa ne parasim patul, decit atunci cind trimitea mama pachet in gara... Si-apoi tot in pat ajungeam, hranindu-ne cu capsuni si cirese, dar parca tot sarutarile noastre erau mai dulci. Tu n-ai idee, dar stiu ca si pe tine te chinuie si te necajeste, doar ca tu esti baiat, si spui ca pari patetic. Eu stiu ca tu nu vrei sa ai idee de cit de mult imi doresc sa te tin doar linga mine si de cit de mult te iubesc, pentru ca vrei s-o auzi vezi de la mine. Te-as devora, asa cum o face dorul cu mine, de fiecare data cind realizez ca esti la o ora, sau chiar la o secunda distanta.

Iar nu-i Vara.

"Dimineata de azi m-a facut sa-mi doresc sa vina toamna, sa pot respira din nou, caci m-a coplesit si vara care sta sa treaca. Daca ma gindesc bine, deloc nu mai vreau sa fie vara, niciodata...Vreau sa intimpin toamna asa cum o fetita intimpina orasul prea mare pentru ea, cu ursuletul ei de plus in mina: fara griji, cu multa iubire si curaj in suflet. Nu e frumos, cum unui copil nu ii e teama niciodata de nimic? Poate doar de balauri ascunsi dupa masti."

Mira primi cu sfiala ultimele zile, desi afara era soare ea nu reusea defel sa-l distinga. Ralph o privea cu oarecare retineri, nu mai stia daca ochii lui ii mai spun sau nu aceleasi lucruri ca inainte. Arsi de soare, abia sositi de la mare, se cuibareau in fiecare zi in patutul lor ingust de linga geam, acolo unde isi teseau ei toate visele. Habar nu aveau ei, indragostiti unul de celalalt pina in textura oaselor, ca visele frumoase nu dureaza la nesfirsit, uneori ele mai sunt intrerupte de tresariri.

Mai bine o oaie neagra, cele albe ma fac tot timpul sa ma indoiesc de puritatea culorii pe care incearca sa o afiseze, spunea Mira cu ochii inecati in lacrimi. Se lovea pentru prima oara in viata de o respingere; timp de douazeci de ani, biata copila nu se obisnuise cu definitia cuvintului, dar nici nu si-ar fi dorit. 

Isi dorea doar ca el sa o ia de mina si sa-i spuna "hai cu mine, nu conteaza unde, dar hai sa fugim de linga cei care nu ne lasa sa traim"; stia insa, ca asta nu va fi posibil niciodata. Era pentru prima oara cind Mira trebuia sa infrunte direct un razboi, cind trebuia sa-si faca vinatai si cicatrici, dar ce nu ar fi facut Mira, din iubire? Pare-se ca daca cineva ar fi trebuit vreodata sa spuna un singur cuvint despre ea, acela ar fi fost cel mai potrivit: IUBIRE. Desi era cu aripile in inchisori si cu sufletul in pioneze, Mira avu, la sfirsit, puterea de a spune: "Da, voi face tot ce trebuie sa te pastrez, va trebui sa-nvat sa iubesc si ce nu pot iubi, altfel nu e deloc o virtute."

Il iubea si stia ca si el simtea la fel, acum totul devenea doar o problema de intensitate.

Cusur

Incotro, femeie firava cu chinuri in suflet?
Azi ce visezi, rapita de dulcele sarut primavaratec?
Fiecare puls al tau care se zbate
mai sus de clavicula... iti mai fura cate un an -
si tu refuzi sa crezi -
Azi incotro ti-o ia privirea, gandul?
Pe ce buze-o sa te mai odihnesti cand, fara sa vrei,
realiza-vei ca ideal nu exista?
Pe ale tale, sa le musti, nu mai ai vlaga.
Numeri victime si-ti plangi vechi iubiri
ca o biata juna ramasa fara de sot.
Privesti in stanga ta printre lacrimi,
innebunita sa-i tipi in urechi
"Ramai!"
Cusur...

Serendipitate part 1

"Are poate cei mai calzi ochi pe care i-am intalnit vreodata. Daca ma intrebati de ce am inceput cu ochii...e poate pentru ca ei imi arata sufletu-i intreg. Dispune de acea doza de calm care sa ma faca sa plang si sa rid in acelasi timp, dar ce mi-a purtat sufetul spre el a fost faptul ca, fara sa ma caut, m-am gasit pe mine, in el; practic, ma contine.

Nu pot cunoaste sigur motivul pentru care l-am primit, poate sa-mi teasa aripi, sau poate invers...dar din prima zi...mi-am dat seama ca legaturile care se nasc sunt uneori mult mai de nestavilit decat ne-am imagina.  Un amestec de contradictii, de incertitudini, de bucurii si suferinte se inalta in fata mea in fiecare seara. Parca incep sa-mi doresc sa fie mereu seara si doar atat, atat incat sa-l pot pastra alaturi de mine, strans, legat c-un fir imaginar de glezna mea, de sufletul meu...

De multe ori am senzatia ca atat de mult il las sa-mi alerge prin vene-ncat ma sperie; parca pe furis intra pe sub pielea mea si paseste cu gratie, fara sa ceara acord.

Nu pot niciodata sa-mi dau seama in ce sens creste iubirea mea pentru el; e un soi de chin delicios, totul; se naste zi dupa zi. Uneori stie sa ma alunge, desi eu nu vreau. Alteori o fac chiar eu. Ceva imi spune ca n-am sa-l leg niciodata de mine. Stiu doar, cu fiecare secunda cu care ma cucereste, ca vreau sa il pastrez...pour toujours".

Ploua. Ploua incontinuu de patru zile bune. In dimineata aceea de Aprilie, Mira parea mai frumoasa ca oricand. In intunecimea camerei ii ghiceai silueta, chiar si bine ascunsa sub cearsaf. Lenesa, se intoarse in pat pe partea dreapta; din greseala ii atinse pleoapele, iar el tresari si-o prinse de talia subtire.

-M-as putea uita la tine asa...ore intregi, fara sa scot niciun cuvant.

-Blegule, tocmai ce ai scos, si nu unul, ba chiar foarte multe! chicoti Mira, ghidus cufundata in perne.

In inocenta ei inca adolescentina, Mira stia ca orice cuvant pe care l-ar spune nu-i putea provoca niciun rau lui Ralph si pe buna dreptate v-ati putea intreba, desigur, de ce? 

-Te-am iubit de la primul cuvant, ingratul meu prieten!

-Te-am iubit chiar inainte de primele cuvinte, ingrata mea iubita!

-Tot timpul trebuie sa fii cu un pas inaintea mea? Desigur, ca azi e randul tau sa faci cafeaua.

Ralph sari ca ars din asternut si disparu in bucatarie. In trei minute reaparu in dreptul patului cu nelipsita cafea, o ceasca de ceai si doua mere, unul verde, altul rosu.

-Doar azi, ai dreptul sa alegi. Vrei un ceai?

De ce atunci si nu in alta zi? Pentru ca intamplarea facea sa fie 7 ale lunii, zi in care isi sarbatoreau tot timpul aniversarea. Mira privea pierduta pentru prima oara, dupa mult timp. Asternutul cald inca si aerul rece din camera ii dadeau senzatii pe care nu-si dorea parca sa le incerce atunci. Grava, parasi locul si nu reveni decat dupa ore intregi, scursa parca de plans.

-Ti s-a racit ceaiul...iar merele i le-am dat lui Jeff pentru cea mica. Spunea ca plange de cand s-a trezit si ma gandeam ca ar putea-o inveseli.

Ralph nu stia cum sa reactioneze. Simtea in adancul lui ca nu trebuie sa o tulbure; nu stia sau nu voia macar sa reactioneze. O voia exact asa cum era: ciudata si deseori nepotrivita in context. Stia ca daca are sa ii vorbeasca, Mira tot ar interpreta in felul ei cuvintele. Ii facu loc pe canapea, iar ea se cuibari cu totul in bratele lui. 

-A venit Jeff? De sora-mea a spus ceva?

-Doar de Aylin a amintit ca a plans. Venise sa ne ia la mama, dar i-am spus ca inca dormi.

-Foarte bine...vezi? De aia te iubesc.

Mira nu ii spunea des asa ceva, dar cand ii spunea, parca tot Universul lui Ralph se rearanja undeva. Simtea ca in sfarsit are pentru ce trai; nu era fericit pe deplin decat in prezenta ei si a lui Aylin, nepotica lor, care, ori de cate ori il vedea, nu ezita sa il acopere cu cascade de rasete si pupaturi. Se integrase in micro-lumea Mirei, ba chiar isi creasera si una doar a lor, in care amandoi se pierdeau si deveneau impliniti- unul prin celalalt. 

-Ma gandesc sa te pastrez pentru totdeauna, Mira mea. Ce spui?

Ea il privi atent in ochi si zambi in coltul gurii, apoi se napusti asupra lui cu miscari de pisica lenesa.

-Risti?